Dulciurile copilariei, cu aroma de comunism – Partea II

“Maamaaaaaa! Mihai mi-a lipit ciunga in par!”
Ce copilarie este aceea fara o carie? E ca studentul fara restanta.
Cum poti sa zici ca nu ai colectionat gume Turbo? Ca nu faceai schimb de surprize ca sa iti completezi seria? Ca nu imparteai o cutie de bombonele cip cu prietenii?
Cel mai mult cred ca imi lipseste inghetata ambalata precum pachetul de unt (tip parfait).
Gusturile s-au schimbat, aromele s-au imbunatatit, producatorii s-au reorientat. Noi am ramas cu gust si amintiri placute legate de dulciurile care ne-au incantat papilele.
Inainte de a le insira pe cele pe care mi le amintesc, am de facut un anunt important: aleator prin Bucuresti am gasit gume Turbo! DA! Turcii inca le produc, au acelasi gust, la fel de repede se duce, la fel se lipeste guma de surpriza numai ca surprizele sunt actualizate la masinile de azi!
Haideti sa insiram o mare parte din dulciurile anilor ’90 pe trei categorii:


"Ciunga"
Nu stiu ce ati facut voi, dar eu am… “furat” guma Turbo.
La un moment dat (prin clasele primare) am gasit in manualul de romana o parte a unei hartii de 10 lei. Am decupat-o, am impaturit-o, m-am dus la tiganca din piata, i-am cerut 5 gume Turbo, i-am intins hartia falsa si am fugit cat am putut de repede!
Cel mai mult jonglam cu surprize Turbo cand jucam sotron in fata blocului. Imi amintesc ca erau patru variante de culori la ambalaj: verde, galben, rosu si albastru.
Pe langa guma Turbo au fost multe alte marci, pentru unii la fel de importante, unele cu surprize altele cu abtibilduri, altele cu imagini grotesti (Garbage Pail Kids) cum ar fi: Ulker (aveau surprize cu fotbalisti), Minti, Shock (cu umplutura acra), Gumela (care nu avea niciun gust), Mino, TipiTip si altele.

Biscuiti, bomboane si ciocolata
Mai stiti care era cea mai ieftina femeie pe vremea comunismului? Eugenia!
Nu stiu cand a aparut prima oara, dar imi amintesc ca era cel mai indragit biscuite de catre toate categoriile sociale. Din cauza rationalizarii nu se prea gaseau multe sortimente de dulciuri, asa ca ne indopam cu biscuitii Eugenia (atunci erau doar cu crema de cacao).
Daca va mai amintiti, Eugenia de atunci era mult mai mare si eram ambalata in hartie care intotdeauna era patata de grasime.
Favoritele mele erau tuburile Bonibon si cutiutele cip.
Au existat la un moment dat pungulite cu bomboane sau bucatele mici de ciocolata care explodau in gura, numai bune sa ne faceam glume unul altuia cu ele.
La capitolul ciocolata preferam pe cele cu Scufita Rosie (care erau tari ca piatra) si ne puneam eticheta de la ele in loc de ceas la mana (mai era si ciocolata Pitic care arata ca o cutie de chibrite). Inainte de revolutie imi amintesc ca existau ciocolata Rom si ciocolata “de menaj”, pe care o cumparai cu patratica din cofetarie. Dupa revolutie au aparut mai multe marci si eu m-am reprofilat pe Africana si Laura (de capsuni).
Era sa uit de napolitanele Koukou Roukou cu aroma de lamaie.

Share